Câte kilograme ar trebui să ai, de fapt? De ce două persoane cu aceeași înălțime pot avea greutăți sănătoase diferite
Întrebarea „Câte kilograme ar trebui să am pentru înălțimea mea?” pare să aibă un răspuns simplu. Introduci înălțimea într-un tabel, găsești numărul corespunzător și afli greutatea „ideală”. În realitate, organismul uman este mult mai complex, iar o singură cifră de pe cântar nu poate spune dacă o persoană este sau nu sănătoasă.
Înălțimea contează, însă la fel de importante pot fi masa musculară, cantitatea și distribuția țesutului adipos, circumferința taliei, nivelul de activitate fizică și starea metabolică. Din acest motiv, specialiștii vorbesc mai degrabă despre intervale orientative decât despre o greutate perfectă pe care toată lumea ar trebui să o atingă.
IMC-ul oferă un punct de plecare
Indicele de masă corporală, cunoscut drept IMC, este unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru evaluarea raportului dintre greutate și înălțime. Se calculează împărțind greutatea exprimată în kilograme la pătratul înălțimii exprimate în metri.
În cazul adulților, un IMC sub 18,5 este încadrat în categoria subponderalității, valorile între 18,5 și 24,9 sunt considerate în intervalul de greutate sănătoasă, între 25 și 29,9 vorbim despre suprapondere, iar de la 30 în sus despre obezitate. Aceste categorii sunt însă instrumente de screening, nu diagnostice individuale.
De exemplu, la o înălțime de 1,70 metri, intervalul corespunzător unui IMC considerat sănătos este aproximativ 55-72 de kilograme, în funcție de limite și rotunjire. Diferența dintre capetele intervalului arată deja de ce nu putem spune că o persoană de 1,70 metri „trebuie” să aibă un anumit număr exact de kilograme.
Două persoane cu aceeași greutate pot avea corpuri foarte diferite
Principala limitare a IMC-ului este că nu face diferența între mușchi și țesut adipos.
Să presupunem că două persoane au aceeași înălțime și cântăresc 80 de kilograme. Prima face sport constant și are o masă musculară importantă, iar cea de-a doua este sedentară și are un procent mai ridicat de grăsime corporală. Cântarul arată același lucru, iar IMC-ul poate fi identic, însă compoziția celor două corpuri este diferită.
Sportivii sunt un exemplu relevant. O persoană cu musculatură foarte dezvoltată poate ajunge la un IMC ridicat fără ca valoarea respectivă să reflecte fidel cantitatea de țesut adipos.
Același principiu funcționează și invers. Încadrarea într-un IMC considerat normal nu reprezintă automat o garanție că toți ceilalți indicatori de sănătate sunt în limite favorabile.
Vârsta nu schimbă formula pentru adulți
O altă confuzie frecventă este legată de vârstă. Pentru adulți, formula IMC nu se modifică în funcție de faptul că persoana are 25, 45 sau 60 de ani.
Vârsta devine însă foarte importantă în cazul copiilor și adolescenților. Pentru cei cu vârste între 2 și 19 ani, IMC-ul este interpretat în funcție de vârstă și sex și este raportat la percentile specifice perioadei de creștere. Un tabel destinat adulților nu trebuie, prin urmare, aplicat unui copil.
Odată cu înaintarea în vârstă, adulții pot trece și prin schimbări ale compoziției corporale, inclusiv pierderea masei musculare. Tocmai de aceea, cifra de pe cântar trebuie interpretată în context, chiar dacă formula IMC rămâne aceeași.
Talia poate oferi informații pe care cântarul nu le arată
Nu contează numai cât țesut adipos are o persoană, ci și unde este acesta depozitat. Grăsimea acumulată în zona abdominală, în special cea viscerală, este asociată cu un risc metabolic și cardiovascular mai mare.
Din acest motiv, circumferința taliei poate completa informațiile oferite de cântar și de IMC.
Un alt indicator folosit este raportul dintre talie și înălțime. Acesta se calculează împărțind circumferința taliei la înălțime. O valoare de aproximativ 0,5 sau mai mică este utilizată frecvent ca reper orientativ, însă nici această măsurătoare nu trebuie interpretată separat de restul informațiilor medicale.
Procentul de grăsime corporală completează imaginea
Pentru o evaluare mai detaliată poate fi estimat și procentul de grăsime corporală. Acesta încearcă să arate cât din greutatea totală este reprezentată de țesut adipos.
Grăsimea nu trebuie privită însă ca ceva ce organismul ar trebui să elimine complet. O anumită cantitate este indispensabilă pentru funcționarea normală, protecția organelor și stocarea energiei. Problemele pot apărea atunci când țesutul adipos este în exces, mai ales dacă sunt prezenți și alți factori de risc.
Procentul de grăsime poate fi estimat prin mai multe metode, de la impedanța bioelectrică disponibilă pe anumite cântare până la investigații precum DEXA. Nicio metodă nu este perfectă, iar rezultatele trebuie interpretate în context.
Greutatea potrivită nu este neapărat cea din mijlocul tabelului
Dacă un calculator arată că pentru înălțimea unei persoane intervalul orientativ este, de exemplu, între 60 și 75 de kilograme, asta nu înseamnă că obiectivul ideal trebuie să fie exact 67 sau 68 de kilograme.
O persoană poate avea un profil sănătos aproape de limita inferioară, iar alta aproape de limita superioară. Masa musculară, talia, analizele de sânge, tensiunea arterială, istoricul medical și stilul de viață contribuie toate la evaluarea de ansamblu.
Și fluctuațiile mici ale cântarului sunt normale. Hidratarea, mesele consumate, cantitatea de sare și alți factori pot determina modificări ale greutății de la o zi la alta, fără ca acestea să reprezinte automat acumulare sau pierdere de grăsime.
Când schimbările de greutate merită investigate
Mai importantă decât atingerea unei cifre considerate perfecte este evoluția greutății în timp și contextul în care apar modificările.
O scădere sau o creștere semnificativă și neintenționată poate justifica o discuție cu medicul, mai ales atunci când este însoțită de oboseală, schimbări ale apetitului sau alte simptome. De asemenea, evaluarea medicală poate fi utilă atunci când există dificultăți persistente în controlul greutății ori factori de risc metabolici sau cardiovasculari.
Cifra de pe cântar este, așadar, doar una dintre piesele unui puzzle mai mare. Înălțimea și IMC-ul oferă repere utile, însă masa musculară, grăsimea abdominală, analizele, tensiunea arterială, activitatea fizică și starea generală de sănătate pot spune mult mai multe despre organism decât încercarea de a ajunge cu orice preț la un anumit număr de kilograme.
Sursa foto + text: csid.ro
