Terapia hormonală la menopauză, privită diferit după 25 de ani. Ce arată datele despre beneficii și riscuri
Terapia hormonală folosită pentru ameliorarea simptomelor menopauzei revine în atenția specialiștilor, după mai bine de două decenii în care multe femei și chiar o parte dintre medici au privit acest tratament cu reticență. Datele analizate în ultimii ani arată că riscurile nu sunt identice pentru toate pacientele, iar vârsta, momentul începerii terapiei și tipul de hormoni administrați pot influența semnificativ raportul dintre beneficii și posibilele efecte adverse.
Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, medic primar obstetrică-ginecologie și profesor universitar la UMF „Carol Davila”, atrage atenția că terapia hormonală menopauzală nu trebuie privită nici ca un tratament periculos pentru toate femeile, nici ca o soluție universală.
De ce terapia hormonală a fost evitată ani la rând
Reticența față de acest tratament a crescut puternic la începutul anilor 2000, după publicarea rezultatelor unor studii importante, printre care Women’s Health Initiative (WHI). Datele de la acea vreme au indicat o asociere între anumite forme de terapie hormonală și creșterea riscului de boli cardiovasculare, cancer mamar și evenimente tromboembolice.
Ulterior, rezultatele au fost analizate mai atent, iar specialiștii au observat că multe dintre participantele la studiile inițiale erau mai în vârstă și începuseră tratamentul la mulți ani după instalarea menopauzei.
Această diferență este importantă, deoarece riscurile unei femei care începe terapia la scurt timp după menopauză nu sunt neapărat aceleași cu ale unei paciente care începe tratamentul mult mai târziu.
Primii ani după menopauză pot conta foarte mult
În prezent se discută tot mai mult despre așa-numita „fereastră de oportunitate”. Aceasta se referă, în general, la perioada de până la zece ani de la instalarea menopauzei, în special în cazul femeilor mai tinere.
Pentru pacientele atent selectate, terapia începută în această perioadă poate avea un raport beneficii-riscuri mai favorabil decât atunci când tratamentul este inițiat la o vârstă mai înaintată. Nu este însă suficient să fie luat în calcul doar momentul începerii. Contează starea generală de sănătate, istoricul medical, doza, tipul hormonilor și forma de administrare.
Terapia hormonală poate fi eficientă pentru unele dintre cele mai supărătoare manifestări ale menopauzei, precum bufeurile, transpirațiile nocturne și simptomele genito-urinare. Menopauza poate fi însoțită și de insomnie, oboseală, modificări ale dispoziției, dificultăți de concentrare și dureri articulare.
FDA a modificat unele dintre avertismente
Un semnal important privind reevaluarea acestui tratament a venit și din Statele Unite. În noiembrie 2025, FDA a anunțat schimbări privind avertismentele asociate terapiei hormonale menopauzale, iar în februarie 2026 au fost aprobate modificări de etichetare pentru un prim grup de produse.
Schimbarea nu trebuie interpretată ca o concluzie că terapia hormonală ar fi lipsită de riscuri. Mesajul este mai degrabă că acestea trebuie evaluate în funcție de caracteristicile fiecărei paciente, în loc să fie considerate identice pentru toate femeile.
Riscul de cancer de sân depinde și de tipul tratamentului
Una dintre cele mai mari temeri asociate terapiei hormonale este cancerul mamar. Analiza prezentată de Prof. Dr. Gheorghe Peltecu arată că riscul poate varia în funcție de combinația hormonală și durata tratamentului.
Pentru terapia combinată cu estrogen și progesteron administrată timp de cinci ani începând de la 50 de ani, estimările prezentate indică un caz suplimentar de cancer mamar la aproximativ 50 de femei în cazul administrării zilnice și unul la aproximativ 70 de femei pentru administrarea intermitentă. Pentru terapia numai cu estrogen, estimarea menționată este de aproximativ un caz suplimentar la 200 de femei.
Aceste valori sunt estimări la nivel de populație și nu pot fi transformate automat în riscul unei anumite paciente. Istoricul familial, vârsta, durata tratamentului și alți factori medicali pot schimba situația individuală.
De ce se adaugă progesteron atunci când uterul este prezent
Tipul terapiei este ales și în funcție de anatomia pacientei. În cazul femeilor care au uter, estrogenul sistemic este asociat, de regulă, cu progesteron sau cu un progestativ.
Motivul este protejarea endometrului. Estrogenul administrat singur poate stimula excesiv mucoasa uterină, în timp ce componenta progestativă contracarează acest efect și reduce riscul de hiperplazie și cancer endometrial.
Tratamentul nu este potrivit pentru orice femeie
În ciuda reevaluării din ultimii ani, terapia hormonală menopauzală nu trebuie începută fără consult medical. Există situații în care tratamentul poate fi contraindicat sau necesită o evaluare deosebit de atentă, inclusiv antecedentele anumitor cancere, evenimentele tromboembolice, unele boli cardiovasculare sau hepatice și sângerările vaginale a căror cauză nu a fost stabilită.
Pentru femeile care se confruntă cu simptome importante ale menopauzei, mesajul noilor date nu este că terapia hormonală ar fi devenit brusc lipsită de riscuri. Schimbarea constă mai ales în modul în care este evaluată: tratamentul trebuie adaptat fiecărei paciente, iar beneficiile și riscurile trebuie analizate în funcție de vârstă, istoricul medical, simptome și momentul în care începe terapia.
Sursa foto + text: csid.ro
